primordiala

în umbra stelei

stă ascunsă lumina particulei

întrebându-se 

până unde?

de când?

cum?

plecată

de la cine?

și

pentru ce?

 mamă

asculta mamă glasul timpului

în care m-ai aruncat

și spune-mi unde

te voi elibera de îndatorirea 

pe care ai săvârșit-o

de-ai știi cât
de mult te iubesc
pielea ta ar săpa
râuri cu apă sărată
de iubire,
ochii 
plini de tine
ar vedea atunci
sufletul.

pe partea opusă existentei vesele si zâmbitoare

se află una tristă şi urâtă,

frumuseţea întinde ridurile scoicii

când netedul sapă găunos spre ea

ce întâlnire va fi !?

pe plaja
un bob de nisip singur
l-am aruncat in mare
şi nu mai era

Întreb nerostit

mă întreb cum să trăiesc
visul nopții netrecute
mirosul frunzei mugur
culoarea ochilor nevăzuți
încă
respirația sufletului
care fără să gândească
versul nerostit
îngână mugurele rodit
irisul dezmierdat
pântecele mamei
iubind înainte de trup

Baia Mare, 17 noiembrie 2012

infinit reminder

în anticamera
uitărilor
am păstrat
parfumul tău
ca să mi te
amintesc
uitându-te